Scurt istoric

Şi-a căpătat această denumire după valea dreaptă şi deschisă de pârâul cu acelaşi nume, pe o porţiune de aproximativ 12 km, spre izvoarele pârâului Muntelui Grinţieş. Satul Dreptu a fost înfiinţat în a doua jumătate a secolului al XVIII lea, pe fosta moşie a ”Mănăstirii Neamţului” de unde locuitorii de aici, beneficiau potrivit timpului, drepturilor şi obligaţiilor de atunci.  Locuitorii veniţi aici deschizându-şi curături, unde şi-au făcut case coşere pentru oi şi grajduri pentru vite. Locuitorii veniţi aici din cauza iobăgiei, din Ardeal de asemenea din cauza persecuţiilor religioase erau forţaţi de Austro-Ungari să primească romano-catolicismul. Numele de familii Ungureanu, adică veniţi din ţinuturile ocupate de unguri, secuii veniţi din judeţele ocupate de secui, Bârgăoanu veniţi din Prundu Bârgăului, Borşa veniţi din Maramureş, Ţuţuianu care treceau cu turmele lor către şesuri, au rămas unii aici în sat dovedesc că locuitorii din satul Dreptu au venit din părţile Ardealului. Odată cu acesta, locuitorii s-au instalat pe pârâul Dreptu şi locuitorii satelor Farcaşa, Galu, sate mult mai vechi din această parte a Văii Bistriţei. De la 18.641 locuitori de aici au fost împroprietăriţi cu pământ devenind proprietari. Până în anul 1840  locuitorii din satul Dreptu mergeau pentru rugăciuni în sărbătorile de peste an în satul Galu şi satul Popeşti.

Cu stăruinţa preotului Gheorghe Ţifescu care a fost slujitor la biserica din Galu, dimpreună cu locuitorii din satul Dreptu, Săvineşti şi Pârâul Fagului, au un ridicat din nou locaş de rugăciune în anul 1840. Biserica avea 8 metri lungime, 5 metri lăţime, construită din lemn de brad şi lipită pe dinăuntru şi pe  dinafară cu lut şi văruită şi acoperită cu tablă.

Până în anul 1900 biserica din Dreptu a fost filiată la Parohia Galu. După anul 1900 cunoaştem ca preot la biserica din Dreptu pe preotul Teodor Sălăjanu, iar în anul 1908 a fost transferat de la parohia Hârtop, judeţul Suceava la parohia Dreptu preotul Petru Gavrilescu.  Biserica din Dreptu fiind neîncăpătoare la 23 aprilie 1919, preotul Petru Gavrilescu dimpreună cu consiliul parohial pune temelia unei biserici noi lângă biserica veche, unde în partea de miazăzi iar în 8 septembrie 1949 prin contribuţia locuitorilor din satul Dreptu, Săvineşti şi Pârâul Fagului şi prin contribuţia unor credincioşi de pe valea Bistriţei s-a sfinţit biserica monumentală din parohia Dreptu, fiind slujitorii bisericii preot Petru Gavril şi fiu fiul său Vasile Gavrilescu. Biserica nouă este construită din piatră de către maistru Ispas Neculai din comuna Galu. Turnurile bisericii în număr de cinci şi sculptura în lemn a turnurilor a fost executată de către  meşterul Neculai Maxim din comuna Bistricioara, judeţul Neamţ. Biserica este făcută în formă de cruce şi este acoperită cu tablă.  În interiorul bisericii , pictura precum pictura catapetesmei  a fost executate de pictorul Cristea Bubanovici din oraşul Piatra-Neamţ între anii 1946-1949 în stil neobizantin şi în tehnica uleiului.

Recepţia lucrării s-a făcut de către delegatul Ministerului Cultelor Constantin Alios, autorizat în baza delegaţiei nr.  21699/1949, sfinţirea bisericii s-a făcut în baza aprobării Ministerului Cultelor nr. 27192/1949. La sfinţirea bisericii din parohia Dreptu a fost delegat parintele vicar Constantin Nonea din partea Sfintei Mitropolii al Moldovei şi Sucevei, însoţit  de 25 preoţi de pe Valea Bistriţei şi Bistricioarei şi din oraşul Piatra-Neamţ în frunte cu protoereii Mihai Gavrilescu şi Dumitru Hriţcu.

Constatându-se că biserica veche din Dreptu n-a fost declarată monument istoric fiind  alăturată de zidul bisericii celei noi şi care îi închide faţada a fost desfăcută în anul 1950, iar catapeteasma a fost donată bisericii din Păltiniş, Raionul Vatra-Dornei.

În anul 1982, prin pensionarea preotului Vasile Gavrilescu , a fost transferat de la biserica Argel, Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava cu data de 1 noiembrie, preotul Chiorbeja Dumitru licenţiat în teologie, promoţia de 1976 şi fiu al satului.

Din 1982 s-a căutat să se reînnoiască atât interiorul cât şi în exterior biserica. În anul 1988 acoperişul din tablă a fost revopsit, iar în anul 1994 am trecut la refacerea picturii în proporţie de 90%. Fiind pictură în ulei şi datorită  lumânărilor folosite, pictura s-a degradat şi nu se mai cunoştea nimic. La îndrumarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei, am început lucrările de pictură în acelaşi stil neobizantin de către pictorul Kuchta Armand pe care le-am terminat în 1997. În interior de asemenea , s-au schimbat strănile care erau din lemn de brad, cu străni noi din lemn de stejar sculptat. De asemenea, s-a  lucrat şi catapeteasma în foiţă, S-au pictat Proscomediarul, Diaconiconul şi Pridvorul după îndrumarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei tot în tehnica uleiului, iar Cafasul în tehnica fresco. Tot în acest timp, s-a donat Sfânta Biserică cu încă trei clopote mari, veşminte noi şi tot ceea ce trebuie pentru slujbă.

Biserica a fost resfinţită de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei la data de 4 octombrie 1998.

Actualmente biserica se află în stare bună fiind cu adevărat un loc de rugăciune pentru toţi credincioşii şi toţi cei care ne calcă pragul.